Unul din primele elemente fundamentale ale WWW ( World Wide Web )
este HTML ( Hypertext Markup Language ), care descrie formatul
primar in care documentele sint distribuite si vazute pe Web.
Multe din trasaturile lui, cum ar fi independenta fata de
platforma, structurarea formatarii si legaturile hipertext, fac
din el un foarte bun format pentru documentele Internet si Web.
Primele specificatiile de baza ale Web-ului au fost HTML, HTTP si
URL.
HTML a fost dezvoltat initial de Tim Berners-Lee la CERN in 1989.
HTML a fost vazut ca o posibilitate pentru fizicienii care
utilizeaza computere diferite si schimbe intre ei informatie
utilizind Internetul. Erau prin urmare necesare citeva trasaturi :
independenta de platforma, posibilitati hypertext si structurarea
documentelor. Independenta de platforma inseamna ca un document
poate fi afisat in mod asemanator de computere diferite ( deci cu
fonte, grafica si culori diferite ), lucru vital pentru o audienta
atit de variata.
Hipertext inseamna ca orice cuvint, fraza, imagine sau alt
element al documentului vazut de un utilizator ( client ) poate
face referinta la un alt document, ceea ce usureaza mult navigarea
intre multiple documente sau chiar in interiorul unui aceluiasi
document. Structurarea riguroasa a documentelor permite
convertirea acestora dintr-un format in altul precum si
interogarea unor baze de date formate din aceste documente.
SGML si HTML
Tim Berners-Lee a utilizat ca model SGML ( Standard Generalized
Markup Language ), un standard international in plina dezvoltare.
SGML avea avantajul unei structurari avansate si al independentei
de platforma dar proiectarea lui a avut in vedere mai mult
structura semantica a documentului decit modul de formatare.
Flexibil, SGML putea fi descris ca o specificare pentru descrierea
altor formate. Utilizatorii puteau crea noi formate (DTD, Document
Type Definitions) care puteau fi intelese de orice produs soft
SGML pur si simplu prin citirea mai intai a definitiilor noilor
formate.
HTML este pur si simplu un DTD, deci o aplicatie a SGML. In
primii ani de evolutie HTML a crescut lent, in principal pentru ca
ii lipseau posibilitatile de a descrie publicatii electronice
profesionale; limbajul permitea oarece control asupra fontelor dar
nu permitea inserarea graficii. In 1933, NCSA a imbogatit limbajul
pentru a permite inserarea graficii si au construit primul
navigator grafic, Mosaic. Au urmat apoi contributii ad hoc ale
diverselor firme care au adus adaugiri limbajului HTML (adaugiri
si nu imbogatiri pentru ca unele taguri nu erau in conformitate cu
principiile generale ale SGML) astfel incat, prin 1994 limbajul
parea scapat de sub control. Urmarea a fost ca la prima conferinta
WWW din Geneva ( Elvetia ) s-a constituit un grup ( HTML Working
Group ) a carui prima misiune a fost formalizarea HTML intr-un DTD
al SGML, lucru care s-a concretizat in HTML Level 2 ( sau HTML
2.0; Nivelul 1, deci HTML 1.0, a fost proiectat de Tim Berners-Lee
). Importanta actiunii acestui grup consta in faptul ca, odata
standardizat, limbajul poate fi apoi extins intr-un mod mai
controlat la alte nivele.
Standardul oficial HTML este Sex-shop-magazin (W3C), care este afiliat la Internet
Engineering Task Force (IETF). W3C a enuntat cateva versiuni
ale specificatiei HTML, printre care si HTML 2.0, HTML 3.0,HTML
3.2, HTML 4.0 si, cel mai recent, HTML 4.01. In acelasi timp,
autorii de browsere, cum ar fi Netscape si Microsoft, au dezvoltat
adesea propriile "extensii" HTML in afara procesului
standard si le-au incorporat in browserele lor. In unele cazuri,
cum ar fi tagul Netscape , aceste extensii au devenit standarde de
facto adoptate de autorii de browsere.
HTML 2.0,
elaborat in Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui sa-l
suporte toate browserele curente -- inclusiv cele mod text. HTML
2.0 reflecta conceptia originala a HTML ca un limbaj de marcare
independent de obiectele existente pentru asezarea lor in pagina,
in loc de a specfica exact cum ar trebui sa arate acestea. Daca
doriti sa fiti siguri ca toti vizitatorii vor vedea paginile asa
cum trebuie, folositi tagurile HTML 2.0.
Specificatia
HTML 3.0, Enuntata in 1995, a incercat sa dezvolte HTML 2.0
prin adaugarea unor facilitati precum tabelele si un mai mare
control asupra textului din jurul imaginilor. Desi unele din
noutatile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere,
multe nu erau inca. In unele cazuri, taguri asemanatoare
implementate de autorii de browsere au devenit mai raspandite
decat tagurile "oficiale". Specificatia HTML 3.0 acum a
expirat, deci nu mai este un standard oficial.
In Mai 1996, W3C a scos pe piata specificatia
HTML 3.2 , care era proiectata sa reflecte si sa standardizeze
practicile acceptate la scara larga. Deci, HTML 3.2 include
tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de browsere ca
Netscape si Microsoft plus extensii HTML raspandite. In Bilantul
asupra HTML, W3C recomanda ca providerii de informatii sa
utilizeze specificatia HTML 3.2. Versiunile curente ale
majoritatii browserelor ar trebui sa suporte toate, sau aproape
toate aceste taguri.
De asemenea exista extensii Netscape si Microsoft care nu fac
parte din specificatia HTML 3.2, ori pentru ca sunt mai putin
utilizate, ori au fost omologate dupa aparitia HTML 3.2. Pentru ca
navigatorul Netscape a fost printre primele browsere care suporta
anumite taguri HTML 3.0, iar Netscape detine in jur de 70% din
piata de browsere, multi au crezut eronat ca toate extensiile
Netscape (incluzand taguri ca
La momentul aparitiei acestui tutorial, HTML 4.0 este larg
utilizat si au fost deja publicate specificatiile HTML 4.01.
Documentele HTML sint documente in format ASCII si prin urmare
pot fi create cu orice editor de texte. Au fost insa dezvoltate
editoare specializate care permit editarea intr-un fel de WYSIWYG
desi nu se poate vorbi de WYSIWYG atita vreme cit navigatoarele
afiseaza acelasi document oarecum diferit, in functie de platforma
pe care ruleaza. Au fost de asemenea dezvoltate convertoare care
permit formatarea HTML a documentelor generate ( si formatate ) cu
alte editoare. Evident conversiile nu pot patra decit partial
formatarile anterioare deoarece limbajul HTML este inca incomplet.
|
